12 intrebari despre teatru pe care le primesc frecvent

Rareori se intampla sa ma intalnesc\ revad intamplator o cunostinta, un fost coleg sau sa cunosc pe cineva care nu e ros de curiozitate in ce priveste activitatea mea artistica. Evident, aici nu se

incadreaza prietenii sau colegii din nisa, ci, cum spuneam mai sus, diverse persoane care aduna curiozitati. Anul trecut am experimentat o situatie aproape ireala: sub pretextul revederii si povestilor de dragul trecutului, o fost colega mi-a propus sa ne intalnim la o cafea, insa era inarmata cu un

adevarat "interogatoriu" si nu avea de gand sa plece de la intalnire fara toate raspunsurile si lamuririle de rigoare.

Recunosc, m-am simtit destul de incomod, nu din cauza intrebarilor, ci din cauza situatiei. Cafeaua i se racea in ceasca, prajitura nu o manca - era post, insa nu renunta la lista pe care venise sa o bifeze. Bineinteles ca intalnirea noastra nu era o intalnire la o cafea, ci o buna ocazie, daca tot m-a prins acasa, sa

afle cat mai multe si sa aiba o vreme subiecte de dezbatut.

Ori, din pacate\fericire, eu am un principiu - pe care incerc sa il respect cat mai mult si cat mai bine: nu discut despre teatru decat cu oameni din teatru. Dintr-o mie de motive: sunt multe alte subiecte de dezbatut la o cafea, nu pot explica arta in doua vorbe, nu pot consuma energie pe curiozitati fara fundament. Prefer sa ma distrez.

12  intrebari despre teatru pe care le primesc adesea

Cum de ai dat la teatru tocmai tu, care erai timida?

Timiditatea nu are legatura cu teatrul, nu e un impediment, e un semn al unei bune cresteri, adesea, nu

un handicap, nu te incurca sa iti duci planurile la bun sfarsit. In continuare exista momente in care e posibil sa fiu timida, cred ca in cazul majoritatii exista, dar asta nu are nicio treaba cu ceea ce fac pe scena.Tupeul si talentul sunt doua lucruri care nu trebuie sa se intrepatrunda :)


De ce n-ai facut si tu o facultate normala?

Depinde ce inseamna pentru tine"normal". O alta facultate"anormala"pe care am urmat-o, filosofia, m-a invatat ca nu poti incadra nimic (cu precizie) in termenul de normalitate. Asadar...nu exista un "normal" universal valabil!

Wow! Sa ma inviti si pe mine sa te vad, vreau sa vin!

Aici intra cea mai vasta categorie a anchetatorilor. Munca mea e publica, pot afla din multe surse unde joc,cand joc, daca joc, in ce perioada; unora le trimti chiar invitati personale, niciodata nu vin.   E simplu, daca vrei sa vii...vino!
De regula..vin cei care nu fac mare tam-tam, pur si simplu sunt interesati, afla, vin si ma asteapta afara dupa spectacol, sa imi faca o surpriza. Si chiar imi fac!

De ce repeti atat de mult?

M-a intrebat cineva, tin minte precis, cu un ton plin de indignare:"ce repetati atat? daca te duci acasa si iti investi textul pana maine, pentru ce iti trebuie 1-3-6-12 luni sa repeti ce m-au invatat englezii despre teatru)
Cum sa joci doar un spectacol pe an? Simplu, daca jumatate de an repeti, e firesc sa nu construiesti  mai mult de un spectacol pe an. Poti sa faci si trei spectacole pe luna, la nivel de amator, de liceu de provincie, dar deja nu mai vorbim despre teatru.(vezi si
Textul e un pretext pentru spectacol, te poti lipsi de el, ceea ce se stie despre"a intra in personaj" e o cale mai lunga decat o prefacatorie ieftina, de suprafata, repet atat timp cat e nevoie pentru ca fiecare cuvant sa transmita ceea ce trebuie. Si asta poate presupune ca repet trei replici pe zi, pana la epuizare, pana cand fiecare cuvant isi gaseste sensul. totul e despre sens. S-a inchinat, a spus ca suntem nebuni, ca e absurd,ca pierzi timp pe banii tai. Acela a fost momentul in care mi-am impus sa nu mai vorbesc despre teatru pe toate drumurile.


Poti sa traiesti din teatru? 

Daca ai nervii tari, esti rezistent si esti sanatos, traiesti! Despre asta e viata , nu? "Nu, fata, daca ai

bani destui".Pardon, era vorba despre bani, n-am inteles din prima. In functie de ce intelegi tu prin bani, de asteptarile, nevoile si stilul tau de viata, da poti trai din teatru - sau nu, nu poti trai din teatru. Doar ca, in teatru, nu despre asta e vorba!


Dormi noaptea?

Da, de regula noaptea, ziua n-am dormit nici cand eram mica. "A, ok, deci dormi, credeam ca pierzi noptile, stiu ca actorii se imbata, stau treji, n-au un ritm sanatos. E bine daca dormi noaptea! Asta a fost cea mai amuzanta. Nu intru in detalii :) Nimic din mine-n lumea ta!

De ce nu apari la televizor? X apare!

Cea mai lunga discutie e despre televizor. Treaba mea e cu teatrul, nu cu televizorul, sunt 9 ani de cand nu ma mai uit la televizor, deci un motiv suficient de puternic sa ma feresc. Am avut si oferte de emisiuni, seriale si telenovele de la AcasaTv, dar nu am facut niciodata lucruri in care nu am crezut. Si-asa...inca invat sa nu mai critic atat de mult ceea ce fac. Da, sunt cel mai mare critic al meu! Si

sunt ingrozitoare! Poate X e pasionat de "televizor", fiecare are drumul lui, eu ma concentrez pe tintele mele, nu pe ale altora.


Am mers la teatru si am vazut ca se vorbeste urat, se dezbraca, pai asta e teatru?

Si pe strada se vorbeste urat,  de dezbracat nu mai vorbesc,de ce te deranejaza mai mult pe scena? Sau, nu stiu, pentru ce mergi la teatru, atunci cand mergi? Pentru situatii si emotii..sau pentru vorbe?

Cum inveti atatea pagini pe de rost?

Nu le mai invat, ma invata ele pe mine.

Ce rol NU ai juca niciodată ?

Sunt deschisa experimentarii tuturor propunerilor, nu refuz un rol decat in masura in care nu ma provoaca, nu imi ofera perspective...sau nu cred in el, iar asta inseamna ca nu imi aduce satisfactie interioara. Altfel..in bucuria de a incerca tot ce e nou - si mai ales greu - sta actoria, deci, cu cat mai multe ocazii, cu atat mai multe sanse de a invata si a trai ceva nou! :) Nu as juca nicidoata in ceva in care nu cred, doar de dragul de a juca.


Care e scena cea mai de suflet pe care ai jucat, DE CE ?

Sala mica a Teatrului Masca. E un spatiu incredibil de special, are o energie a lui, e magic. Acolo am jucat unul dintre cele mai dragi spectacole ale mele, un musical dramatic,cu o echipa cu amprenta

straina, cu oameni pe care n-ai cum sa-i uiti. Oamenii de la casting au descoperit ca sunt soprana, ca soprana am si intrat in spectacol, pana atunci nu cantasem niciodata, nici macar in baie, cu exceptia admiterii, unde trebuie sa canti. Dar nu i-am dat importanta pana atunci. A fost una dintre cele mai frumoase perioade din drumul meu in actorie, daca nu cumva chiar cea mai frumoasa. Am repetat o toamna si o iarna
intreaga, ningea, aveam brad impodobit, am avut premiera in ianuarie, a fost ceva sublim!


Teatrul- pasiune sau job ?

Mi-ar placea sa stiu ca teatrul e o pasiune pentru cel putin jumatate din populatia Romaniei, as fi mai linistita si mai fericita.  Pentru mine a fost intotdeauna o pasiune, iar dupa liceu s-a transformat in job. Este un job din pasiune. Cred cu tot sufletul ca e esential sa iti placa ce faci. Despre orice ar fi vorba. Am trecut, pe la inceput, si prin joburi in care nu m-am regasit deloc, e greu sa facic e nu iti place, dar asta te si motiveaza sa lupti si mai mult pentru ce iti doresti. Nimic nu pica din cer, nu in cazul meu. N-am fost niciodata o norocoasa. In paralel colaborez cu diverse reviste, scriu. Tot din pasiune am inceput, ca voluntar, apoi am urmat un curs de editorial si s-a transformat in job. Cam asta fac de cand ma stiu: teatru... si scriu. Si le tratez cu maxima seriozitate pe amandoua. Asta m-a ajutat intotdeauna sa-mi las usile deschise, loc de buna ziu si ocazii noi de colaborare. Fara sa fac cel mai mic compromis. Doar lucrand cu seriozitate, discplinat si, bineinteles, cu toata implicarea si pasiunea de care sunt capabila.


Mergi la teatru, bucura-te de personaje, cauta sa te regasesti in ele, sa-ti fii sincer, relaxeaza-te, nu mai cauta atat ce e in spate!N-ai sa poti duce, oricum, atatea cate vei afla.