Povestiri din SoriLand

Sunt unele lucruri pe care, oricat ai incerca le ignori, se tin scai de tine. Cam asa a fost la mine cu teatrul. Il contineam, el exista in mine, doar ca nu gasise (sau nu gasisem) momentul potrivit pentru a ne da mana si a trai fericiti impreuna. Teatrul e o energie pe care nu o poti explica, de-asta nici nu i-as putea da o definitie. Nu e despre vorbe, nu e despre"cum", nu e despre nimic din ce se vede la suprafata, nu are legatura cu profanul. Are o forta extraordinara, atunci cand e autentic, si poate schimba nu numai perceptia oamenilor despre anumite aspecte, dar si vietile acestora. Nu sunt putini oamenii care au venit plangand la scena, care si-au gasit curajul de a lua decizii - dupa ce au vazut un spectacol, care au realizat o multime de aspecte in neregula ale vietii lor si au luat masuri. Da, teatrul chiar schimba multe in oameni. Daca vorbim despre cel autentic, repet. Acum, daca in privitor schimba atatea, imagineaza-ti cate schimba teatrul intr-un actor...

Am jucat la 0 grade. Octombrie norvegian vine cu temperaturi mult diferite de cele din alte colturi ale lumii - prin care am ajuns toamna. Aer foarte rece, vant ascutit,temperaturi de 0-4 grade. Am plecat in blugi, cu un pulover si o pereche de ghete de toamna, dar am fost suficient de inspirata sa am in bagaj mult plush si lana, caciula, fular si sosete lungi crosetate. Pe ruta Bucuresti-Amsterdam, cativa concetateni, voiosi si bucurosi ca le incepe vacanta in Amsterdam, cautau, din scaun in scaun, companie apropiata pentru cateva seri de dezmat olandez. Pentru ca nu intelegeau nici macar o frantura de engleza, insotitoarele de bord n-au reusit sa ajunga la vreo forma de comunicare cu ei. Eu ma asezasem la fereastra, iar scaunele de langa mine erau libere si vizate. Indivizii erau interesati daca n-am doua-trei zile (macar) pentru o escapada in Amsterdam - si dornici sa fie laudati pentru faptul ca reusisera sa treaca de control... cu droguri de"mare calitate". In caz ca e...

Rareori se intampla sa ma intalnesc\ revad intamplator o cunostinta, un fost coleg sau sa cunosc pe cineva care nu e ros de curiozitate in ce priveste activitatea mea artistica. Evident, aici nu se incadreaza prietenii sau colegii din nisa, ci, cum spuneam mai sus, diverse persoane care aduna curiozitati. Anul trecut am experimentat o situatie aproape ireala: sub pretextul revederii si povestilor de dragul trecutului, o fost colega mi-a propus sa ne intalnim la o cafea, insa era inarmata cu un adevarat "interogatoriu" si nu avea de gand sa plece de la intalnire fara toate raspunsurile si lamuririle de rigoare. Recunosc, m-am simtit destul de incomod, nu din cauza intrebarilor, ci din cauza situatiei. Cafeaua i se racea in ceasca, prajitura nu o manca - era post, insa nu renunta la lista pe care venise sa o bifeze. Bineinteles ca intalnirea noastra nu era o intalnire la o cafea, ci o buna ocazie, daca tot m-a prins acasa, sa afle cat mai multe si sa aiba o vreme s...

Am ajuns in Norvegia, tara in care nu mi-as fi imaginat vreodata sa ajung si pe care, recunosc, nu o aveam nici pe lista de calatorie – desi aveam o surata a ei, pe-acolo. Patru zile petrecute in Oslo au fost cam putin, ce-i drept, pentru a descoperi cat mai mult, mai ales atunci cand nici nu pleci in vacanta, iar timpul destinat vizitelor se reduce considerabil in favoarea jobului. Totusi, am facut in asa fel incat sa nu alerg dintr-un punct in altul cu o harta in mana - pentru a vedea doua muzee si sa pierd pe drum toata frumusetea, ci intre obiectivele turistice si de la hotel pana la teatru, zi de zi, seara de seara, am ales mersul pe jos - pentru a intelege sufletul orasului. Oslo este un oras destul mic. Dar nu asta il diferentiaza de celelalte capitale , ci melanjul perfect, fara cusur, intre un oras mic, care ofera activitatile unui oras mare, linistea unui oras mic - si luxul unei capitale extravagante si civilizatia de la care nu prea se face rabat. Oslo ...