Despre turneul din Norvegia
Am jucat la 0 grade. Octombrie norvegian vine cu temperaturi mult diferite de cele din alte colturi ale lumii - prin care am ajuns toamna. Aer foarte rece, vant ascutit,temperaturi de 0-4 grade. Am plecat in blugi, cu un pulover si o pereche de ghete de toamna, dar am fost suficient de inspirata sa am in bagaj mult plush si lana, caciula, fular si sosete lungi crosetate.
Pe ruta Bucuresti-Amsterdam, cativa concetateni, voiosi si bucurosi ca le incepe vacanta in Amsterdam, cautau, din scaun in scaun, companie apropiata pentru cateva seri de dezmat olandez. Pentru ca nu intelegeau nici macar o frantura de engleza, insotitoarele de bord n-au reusit sa ajunga la vreo forma de comunicare cu ei. Eu ma asezasem la fereastra, iar scaunele de langa mine erau libere si vizate. Indivizii erau interesati daca n-am doua-trei zile (macar) pentru o escapada in Amsterdam - si dornici sa fie laudati pentru faptul ca reusisera sa treaca de control... cu droguri de"mare calitate". In caz ca eram interesata, abordarea viza si ofertarea! M-am amuzat si am scos antidotul: playerul si-o carte. Doua ore, cat a mai durat zborul, nici privirea n-au mai intors-o spre mine!
In Amsterdam am avut un transfer care trebuia facut in timp record, doar ca nu ne spusese nimeni asta - si pana cand am gasit drumul...a trecut mai mult decat era posibil! Am reusit sa urc si-n avion, in ultimul moment.
Dupa un zbor de aproape 5 ore, cu schimb, pe la ora 22:00 am ajuns in Oslo. Era destul de rece aerul, dar dupa o zi petrecuta la caldura...mi-a prins bine. Nu mi-am dat seama cat e de frig, de fapt, in cele cateva minute petrecute afara, pana la hotel. Abia a doua zi, cand m-am trezit, am inteles ca n-o sa mai pot purta blugii pana la intoarcerea acasa. Asa ca am trecut la colanti captusiti, sosete lungi de
lana,doua pulovere, geaca, fular si caciula. Si-am iesit la o plimbare scurta. In 200 de m aveam deja ochii umflati, imi curgeau lacrimile, nu mai stiam ce sa fac. De respirat...respiram mai rar si mai scurt, aerul era atat de puternic, incat ma dureau tamplele. Dar nu m-am lasat, suflam nasul, stergeam ochii, mergeam inainte. Langa hotel erau niste terenuri de fotbal, toti copiii si adolescentii erau in pantaloni scurti si maiou\tricou, ma tot uitam la ei, zi de zi.
La teatru se stricase (in ultimul moment) o parte a instalatiei de incalzire, asa ca in prima zi am rezistat cu stoicism (la 0 grade). Desculta. Problema s-a remediat rapid, a doua zi.
Teatrul era foarte dragut, situat intr-un cartier destinat artelor, era spatiul perfect pentru creatie si visare. Nu mai spun ca in tot cartierul erau afise de prezentare a spectacolului, ceea ce, recunosc, rar mi-a fost dat sa vad aici. Inainte de repetitii m-am jucat la lumini si sunet. Am vazut pentru prima data spectacolul de sus, asa cum il vede publicul. A fost fascinant, pe viitor ma gandesc sa fac un curs scurt de lumini si sunet, m-am distrat extraordinar si am descoperit cata munca implica partea tehnica. Atentie, coordonare extraordinara, multe!
Despre public, numai de bine. Alta educatie, alta capacitate de asimilare a teatrului experimental,
neconventional. Mult mai receptiv. Au fost in sala si cativa romani stabiliti acolo, am povestit cate ceva, experienta a fost extraordinara. Gasesti aici si o recenzie a spectacolului, realizata de un blogger de acolo.
Am stat 5 zile, am avut trei reprezentatii si parte de experiente si sentimente nobile. Am mers pe jos in fiecare seara, dupa spectacol. Strabeateam
un bulevard linistit si traversam un deal, batea vantul, cadeau frunzele, dormeam bine. Intr-o singura seara am renuntat la mersul pe jos, aveam strat de gheata pe obraji, nu ma mai puteam gandi la plimbare.
Nu vreau sa uit cateva detalii despre cazare. Ma rog, mai putin despre cazare, mai mult despre oamenii de acolo. Nu trantesc usi, nu vorbesc tare pe coridoare, nu rad in hohote la trei dimineata. E liniste si civilizatie. Exista respect pentru celalalt. Mi-am amintit de spiritul nostru autohton, de cum se trantesc usile prin hoteluri, de cum isi gatesc oamenii ciorbita pe balcon, in hoteluri de patru stele, da,da, de cum stii cand s-a trezit vecinul la 6 dimineata, cu toata familia lui, sa mearga la plaja - si urla pe hol: "ai luat colacul"? Detalii, le stiti si voi.Am avut camera cu vedere la padure, cu o fereastra imensa. Recomand Anker-Hotel,Oslo. E central si foarte prietenos. Totodata, daca aveti drum intr-acolo, n-ar trebui sa va faceti griji pentru cazare; sansele sa nu fie ce trebuie...sunt imposibile! ( mai multe despre Oslo - aici)
Inainte de spectacole, in zona teatrului, descopeream zilnic cate o cafenea - si imi pierdeam cate o ora acolo - testand sortimente de ciocolata si uitandu-ma pe geam la trecatori. (poti citi aici si despre obiceiul acesta si despre cum imi construiesc personajele).
Cu teatrul...am invatat ca totul e posibil, ca poti ajunge oriunde, ca poti fi chiar tu, ca si atunci cand nu esti tu... nu e capat de lume,arta e subiectiva, dar, mai presus de orice, am invatat ca e mare lucru sa muncesti 18-20 de ore pe zi, sa iti pice spectacolele inainte de premiera, dupa o munca de un an de zile, sa joci la zero grade, descult si-n costum de baie, sa ajungi la perfuzii, sa astepti raspunsuri, sa ai insomnii... si...totusi, dupa toate astea, sa ramai intreg la cap. :) Excelenta provocare! Actoria e o meserie in care n-ai cum sa te plictisesti!
Pe ruta Bucuresti-Amsterdam, cativa concetateni, voiosi si bucurosi ca le incepe vacanta in Amsterdam, cautau, din scaun in scaun, companie apropiata pentru cateva seri de dezmat olandez. Pentru ca nu intelegeau nici macar o frantura de engleza, insotitoarele de bord n-au reusit sa ajunga la vreo forma de comunicare cu ei. Eu ma asezasem la fereastra, iar scaunele de langa mine erau libere si vizate. Indivizii erau interesati daca n-am doua-trei zile (macar) pentru o escapada in Amsterdam - si dornici sa fie laudati pentru faptul ca reusisera sa treaca de control... cu droguri de"mare calitate". In caz ca eram interesata, abordarea viza si ofertarea! M-am amuzat si am scos antidotul: playerul si-o carte. Doua ore, cat a mai durat zborul, nici privirea n-au mai intors-o spre mine!
In Amsterdam am avut un transfer care trebuia facut in timp record, doar ca nu ne spusese nimeni asta - si pana cand am gasit drumul...a trecut mai mult decat era posibil! Am reusit sa urc si-n avion, in ultimul moment.
Dupa un zbor de aproape 5 ore, cu schimb, pe la ora 22:00 am ajuns in Oslo. Era destul de rece aerul, dar dupa o zi petrecuta la caldura...mi-a prins bine. Nu mi-am dat seama cat e de frig, de fapt, in cele cateva minute petrecute afara, pana la hotel. Abia a doua zi, cand m-am trezit, am inteles ca n-o sa mai pot purta blugii pana la intoarcerea acasa. Asa ca am trecut la colanti captusiti, sosete lungi de
lana,doua pulovere, geaca, fular si caciula. Si-am iesit la o plimbare scurta. In 200 de m aveam deja ochii umflati, imi curgeau lacrimile, nu mai stiam ce sa fac. De respirat...respiram mai rar si mai scurt, aerul era atat de puternic, incat ma dureau tamplele. Dar nu m-am lasat, suflam nasul, stergeam ochii, mergeam inainte. Langa hotel erau niste terenuri de fotbal, toti copiii si adolescentii erau in pantaloni scurti si maiou\tricou, ma tot uitam la ei, zi de zi.
La teatru se stricase (in ultimul moment) o parte a instalatiei de incalzire, asa ca in prima zi am rezistat cu stoicism (la 0 grade). Desculta. Problema s-a remediat rapid, a doua zi.
Teatrul era foarte dragut, situat intr-un cartier destinat artelor, era spatiul perfect pentru creatie si visare. Nu mai spun ca in tot cartierul erau afise de prezentare a spectacolului, ceea ce, recunosc, rar mi-a fost dat sa vad aici. Inainte de repetitii m-am jucat la lumini si sunet. Am vazut pentru prima data spectacolul de sus, asa cum il vede publicul. A fost fascinant, pe viitor ma gandesc sa fac un curs scurt de lumini si sunet, m-am distrat extraordinar si am descoperit cata munca implica partea tehnica. Atentie, coordonare extraordinara, multe!Despre public, numai de bine. Alta educatie, alta capacitate de asimilare a teatrului experimental,
Am stat 5 zile, am avut trei reprezentatii si parte de experiente si sentimente nobile. Am mers pe jos in fiecare seara, dupa spectacol. Strabeateam
Nu vreau sa uit cateva detalii despre cazare. Ma rog, mai putin despre cazare, mai mult despre oamenii de acolo. Nu trantesc usi, nu vorbesc tare pe coridoare, nu rad in hohote la trei dimineata. E liniste si civilizatie. Exista respect pentru celalalt. Mi-am amintit de spiritul nostru autohton, de cum se trantesc usile prin hoteluri, de cum isi gatesc oamenii ciorbita pe balcon, in hoteluri de patru stele, da,da, de cum stii cand s-a trezit vecinul la 6 dimineata, cu toata familia lui, sa mearga la plaja - si urla pe hol: "ai luat colacul"? Detalii, le stiti si voi.Am avut camera cu vedere la padure, cu o fereastra imensa. Recomand Anker-Hotel,Oslo. E central si foarte prietenos. Totodata, daca aveti drum intr-acolo, n-ar trebui sa va faceti griji pentru cazare; sansele sa nu fie ce trebuie...sunt imposibile! ( mai multe despre Oslo - aici)
Inainte de spectacole, in zona teatrului, descopeream zilnic cate o cafenea - si imi pierdeam cate o ora acolo - testand sortimente de ciocolata si uitandu-ma pe geam la trecatori. (poti citi aici si despre obiceiul acesta si despre cum imi construiesc personajele).
Cu teatrul...am invatat ca totul e posibil, ca poti ajunge oriunde, ca poti fi chiar tu, ca si atunci cand nu esti tu... nu e capat de lume,arta e subiectiva, dar, mai presus de orice, am invatat ca e mare lucru sa muncesti 18-20 de ore pe zi, sa iti pice spectacolele inainte de premiera, dupa o munca de un an de zile, sa joci la zero grade, descult si-n costum de baie, sa ajungi la perfuzii, sa astepti raspunsuri, sa ai insomnii... si...totusi, dupa toate astea, sa ramai intreg la cap. :) Excelenta provocare! Actoria e o meserie in care n-ai cum sa te plictisesti!
Comentarii
Trimiteți un comentariu