Povesti de zi cu zi

Imi place sa iau micul dejun intr-o cafenea. Sa ma asez la o masa mica, intr-un colt, cat mai aproape de fereastra, sa mananc o briosa cu ciocolata, un croissant, sa beau un ceai verde sau o ciocolata calda (densa) cu multa frisca si sa ma uit pe geam.

(Ma uit la oamenii care trec, imi imaginez ce viata are fiecare, incotro se indreapta, la ce ora s-a trezit, daca e fericit sau nu, ce ii place sa manance, cum isi petrece timpul liber, daca e matinal sau

acum se lupta cu zorile si incearca sa se energizeze.

Cel mai mult imi place cand ploua. Atunci vezi cine merge linsitit, cine alearga, cine intra in panica, cine isi face pzoe in ploaie, cine se opreste pentru un selfie. Imi plac oamenii care isi plimba cainii prin ploaie; cainele nu stie de prea multe scuze, pentru el vremea e ok).

Imi place sa ma bucur de briosa sau croissant, sa termin ciocolata cat e foarte calda, apoi nu mai are acelasi gust, sa imi creez povesti despre trecatori, pe care apoi sa le folosesc la repetitii sau in povestile pe care le scriu. Eram degerata, complet degerata, cand am trecut pe langa un panou publicitar si am vazut un ursulet de plus pe un acoperis; asa m-am apucat de scris Peripetiile lui Pufos Lipicios.(Noaptea am cele mai bune idei. Ma trezesc din somn si le notez repede in telefon. Uneori...cred ca le tin minte pana dimineata, sunt convinsa, dar dimineata nu mai am nici macar o idee vaga.)

O poza a fost suficienta pentru a-mi derula o intreaga poveste. La fel se intampla si la teatru. Poate ma gandesc trei zile la o situatie si incerc sa inteleg cum, de ce si ce gandeste (cu adevarat) personajul meu, iar a patra zi trec pe strada pe langa o persoana necunoscuta (sau asist la o discutie) si totul mi se lamureste. Fur judecatile, prejudecatile, problemele , grijile si credintele oamenilor – si le duc in scena. Da, recunosc, le fur. Studiez fiecare gest, am o arhiva intreaga, sunt toate asezate in ordine, iar la nevoie le rememorez si le folosesc. Fiecare personaj are un corespondent in viata, undeva. El exista. La fel e si cu situatiile! Undeva, in lume, ele se intampla. Cand vrei sa le rezolvi, cauta direct la sursa!

Imi place sa iau micul dejun intr-o cafenea. Sa ma asez la o masa mica, intr-un colt, cat mai aproape
de fereastra, sa mananc o briosa cu ciocolata, un croissant si sa beau un ceai verde sau o ciocolata

calda (densa) cu multa frisca. Sa deschid laptopul si sa scriu sau, daca am repetitii, sa mananc o felie mare de tort inainte. Daca beau ciocolata neagra, tortul trebuie sa fie cu ciocolata alba – si invers. Abia apoi se trezeste inspiratia, ma ridic de la masa si merg spre teatru. Altori e suficienta o melodie; rareori plec fara player de acasa. Cand ajung la repetitii sau ma asez sa scriu..toata informatia se organizeaza si capata sens.

Trebuie sa fiu mereu motivata; doar atunci reusesc sa ma trezesc dimineata. Cand nu sunt motivata, nu sunt nici nici matinala, nici inspirata!

 Povesti, povesti, povesti!

In timpul liber scriu povesti pentru copii. Evident, nu inseamna ca am inspiratie in tot timpul liber. Se intampla mai ales toamna si iarna. Atunci ma asez cu un caiet pe picioare, rareori cu laptopul, scriu, dezvolt si monetz idei. La final...obtin povesti penru copii sau ghiduri practice de dezvoltare personala. Pana acum, din fericire, toate au avut impact, au ajutat, au ajuns pe unde le era locul, cam asta e multumirea mea.

Toate sunt la obiect, nimic sa nu poate fi digerat, imi place sa pot fi inteleasa de un public cat mai vast si sa ajut un numar cat mai mare de persoane. Pentru asta scriu, ma multumeste sa vad ca pasiunea mea e o munca utila pentru ceilalti.


 
"Jurnalul lui Pufos Lipicios -poveste de iarna" dezvaluie universul interior al pisicilor, impactul lor in

educatia copiilor, nevoia acestora de a avea o familie si, mai ales, promoveaza bunatatea, empatia si adoptia din adaposturi. Evident, totul e imbracat intr-o poveste destinata copiilor, dar nu numai, plina de speranta, care se desfasoara in preajma Craciunului - si este scrisa cu mult suflet.🐾

Desi este solicitat in preajma sarbatorilor, nu este un volum care trebuie neaparat citit iarna, asa ca, daca sunteti in cautare de putina fantezie si copilarie, il recomand in orice moment al anului.


 
Psihologia copilului(2017) metode pentru abordarea problemelor emotionale care apar in colectivitate si acasa 💙metode ajutatoare pentru integrarea copiilor in grupuri💙metode de comunicare cu copilul💙exercitii practice de creativitate si actorie💙jocuri de imaginatie, de atentie,de improvizatie si oratorie💙jocuri terapeutice💙
O carte cu si despre copii, pentru parinti, bunici, cadre didactice si consilieri scolari.💙
A trecut prin multe scoli, licee, pe la parinti si copii cu diverse probleme💙si a fost de ajutor!
Volum preluat de psihologi, consilieri educationali, educatori si asistenti maternali, util in activitatea lor zilnica.

"Spune-i Pa in loc de Da(2015), volum de dezvoltare personala, tehnici practice pentru gestionaera relatiilor de cuplu aparent esuate. 

Scrie-mi daca se intampla sa te regasesti in vreunul din volume :)