5 zile in Oslo

Am ajuns in Norvegia, tara in care nu mi-as fi imaginat vreodata sa ajung si pe care, recunosc, nu o aveam nici pe lista de calatorie – desi aveam o surata a ei, pe-acolo.

Patru zile petrecute in Oslo au fost cam putin, ce-i drept, pentru a descoperi cat mai mult, mai ales atunci cand nici nu pleci in vacanta, iar timpul destinat vizitelor se reduce considerabil in favoarea jobului. Totusi, am facut in asa fel incat sa nu alerg dintr-un punct in altul cu o harta in mana - pentru a vedea doua muzee si sa pierd pe drum toata frumusetea, ci intre obiectivele turistice si de la hotel pana la teatru, zi de zi, seara de seara, am ales mersul pe jos - pentru a intelege sufletul orasului.

Oslo este un oras destul mic. Dar nu asta il diferentiaza de celelalte capitale, ci melanjul perfect, fara cusur, intre un oras mic, care ofera activitatile unui oras mare, linistea unui oras mic - si luxul unei capitale extravagante si civilizatia de la care nu prea se face rabat. Oslo este un oras care te cucereste prin insusi spiritul lui. Prin aerul atat de distinct pe care il emana. Nu vei intoarce capul, neaparat, dupa cladiri impozante, lux, multa sticla si lumini specifice unei capitale cu care te-ai obisnuit. Insa vei fi captivat de arhitectura specifica, de cladirile nu foarte inalte, dar care spun povesti, de linistea si serenitatea care invaluie strazile.

In Oslo pluteste un aer linistit, seren. Lumea nu se grabeste si isteria colectiva lipseste cu desavarsire. Pentru unii pare nebunie curata, in realitate se numeste civilizatie. Nu vei vedea mai mult de 1-5 masini intr-o zi – decat, poate, in centru, la anumite ore. In rest, lumea merge pe jos, cu mijloacele de transport in comun sau cu bicicleta. In tot orasul sunt amplasate puncte de inchiriere biciclete. Nesupravegheate. Tot ce trebuie sa faci este sa scanezi buletinul si sa-ti alegi o bicicleta pe care o vei inapoia atunci cand ziua s-a incheiat. Bineinteles, acest serviciu este gratuit si incurajeaza un mod de viata linistit, sanatos si civilizat. Iar locuitorii sustin aceasta. Snobismul lipseste, la fel obsesia pentru mersul cu masina, superficialtatea si tehnologia de ultima ora. Valorile nu constau in masinile pe care le au, ci in gradul de bun simt detinut.

Mijloacele de transport aluneca in liniste, iar in ele domneste, evident, decenta. Daca la noi ne-am obisnuit deja cu lumea care se ridica si sta in usa cu trei statii inainte sa coboare, iar la coborare altii de afara dau buzna - inainte ca tu sa reusesti, tarandu-te, sa cobori,..in Oslo normalitatea este cuvantul de baza si consta in altceva. Nimeni nu se ridica inainte ca usile tramvaiului sa se deshida, iar cand s-au deschis, vei vedea oameni care coboara linstiti, fara sa se impinga si alti viitori calatori care asteapta in statie pana cand pe peron nu mai este nimeni, pentru a putea urca fara sa impiedice coborarea celorlalti.

Cafenelele sunt superbe si se adreseaza tuturor varstelor, iar prin aceasta vreau sa spun ca exista locuri amenjate special pentru persoanele peste 40 de ani si...da, vei vedea, pe timp de noapte pub-uri, persoane de varsta bunicilor nostri care stau la taclale, beau bere si danseaza. In Oslo exista viata si dupa 70 de ani si se traieste din plin fara lamentare, fara clasicul text romanesc ”am o varsta, ce sa caut eu in club”? si fara prejudecata potrivit careia ”nu esti respectabila daca la 60 de ani umbli prin cafenele.

 Cartierul boem din Oslo este incarcat de graffiti, insa de un graffiti care merita atentie, lucrat cu spirit artistic si mana priceputa, in care te vei pierde pe cateva stradute cu garaje, baraci chic, vechi, toate acoperite de culoare, in interiorul carora se desfasoara ateliere creative, se canta, se repeta, se "mestesugeste". O multime de afise care anunta evenimente artistice si culturale, muzica ce rasuna de dupa usile inchise si un spirit a la Toulouse Lautrec - care te face, parca, pe alocuri, sa simte inclusiv miros de absint (bautura alcoolica preparata cu plante aromatice).

Astrup Fearnley este muzeul de arta contemporana plasat pe malul apei, in port, deasupra unui decor marin superb, in care poti admira cateva lucrari absolut nonconformiste- bazate pe idei cu adevarat inteligente si neingradite. In fata lor... stai ceva timp. Le digeri mai iute daca ai un background in arta, te intriga si mai mult daca nu ai, pentru ca iti dai mai mult timp pentru a te bucura de ele. La iesirea din muzeu, deasupra apei, o cafenea din sticla in care singura lumina provine de la lumanari. Restaurante care stralucesc si din care se aude numai muzica buna, in surdina.

Daca iti place linistea, daca esti adeptul civilizatiei si accepti ca nu poti fuma nici pe strada, daca nu este un loc special amenajat in aer liber, daca ai nevoie sa vezi ceva nou si tanjesti dupa civilizatie, departe de imbacsitul aer romanesc, daca vrei o capitala cu aer de oras mic, boem, incarcat de seninatate in care oamenii nu simt nevoi sa alerge, sa urle, sa imprastie frustrare, atunci alege Oslo.

Nu pot sa inchei inainte sa va spun ca... timp de 5 zile nu am auzit nici macar un claxon, iar ca la trecerea de pietoni masinile opresc cu cel putin 10 metri inainte. Opresc chiar si atunci cand tu mai ai mult pana sa fii macar aproape de a trece strada.

Oslo nu e un oras ieftin, dar nici atat de scump incat sa fii nevoit sa il elimini de pe lista de calatorii. Vizita mea acolo a fost profesionala, deci sustinuta financiar de teatru, insa restul cheltuielilor, muzeele, mancarea si micile placeri nevinovate au fost suportate din buzunarul propriu. Si se poate.

Vrei zambete, amabilitate, liniste si experienta calatoriei cu barca, pe fiorduri? Mergi in Norvegia, chiar este miezul civilizatiei.