Cum ii intampina Norvegia pe copii in prima zi de scoala

E suficient sa ajungi o data in tarile nordice - o sa te indragostesti iremediabil de stilul lor de viata, de nivelul de trai ,de profesionalismul lor, de felul in care privesc munca, omul, arta, scoala, educatia, in ansalmblu.

Nu seamana cu nicio alta experienta. Macar pentru asta merita sa treci pe acolo.

Acum, ca a inceput scoala, am asistat deja la o multime de discutii si obiceiuri demne de prima zi: haine noi, scumpe, tinute sofisticate, cadouri, buchete, felicitari, obsesia culegerilor si extra temelor, povesti firesti, romanesti, clasice, am trecut cu totii prin ele. Fiecare ne-am simtit, cred, macar o data, fraierul clasei, toti ne-am stors mintea cu cadoul pentru"doamna", mai ales daca doamna era materialista, si alte intamplari "hazlii".

Eh, in alte parti, si o sa ma opresc la Norvegia, astazi, lucrurile stau cu totul altfel. Fara reguli absurde, pretentii de savanti si flori pentru doamna, scoala in Norvegia incepe si arata cam asa:

• nu exista tinuta speciala pentru scoala, nu vezi copii impopotonati, ci.. pur si simplu...copii care merg la scoala;
• nu exista conceptul de dus flori, impartit cadouri, impresionat profesorul. Pe nimeni nu intereseaza astfel de aspecte;
• fiecare copil selecteaza alimentele si tipul de meniu pe care isi doreste sa il aiba zilnic. Exista si meniuri vegetariene, si meniuri pentru copiii cu diverse probleme. Nu ti se tranteste o hrana standard, cata vreme tu poate nu mananci carne, nu mananci mere sau esti alergic la lapte. Fiecare isi va alege meniul pentru luna in curs, in functie de alimentele disponibile.
• copilul nu e nevoit sa vina pregatit - cu caiete, carti, nici macar cu ghiozdan -, scoala ofera totul;
• nu exista uniforme, nici cerinte legate de camasa alba, clasica, tunsoare, par prea lung si alte amprente comuniste romanesti. Copilul vine asa cum se simte bine, asa cum este el, purtand ceea ce il reprezinta si comportandu-se liber si civilizat. Evident, tinuta nu are legatura cu ceea ce se intampla la scoala;
• elevii nu sunt ascultati, nicidecum verificati la caiete sau scosi in fata clasei sa raspunda, sa fie facuti de ras, comparati sau umiliti;
• nu exista teme pentru acasa decat foarte rar, iar atunci sunt concepute in asa fel incat copilul sa se bucure de ceea ce face, sa experimenteze si sa invete cu placere;
• elevii nu au de invatat acasa, profesorul le sugereaza sa se joace, sa citeasca, sa creeze, sa se plimbe, sa vizitezee muzee sau sa se odihneasca, pur si simplu. Poti invata din orice,nu e necesar, nici indicat...sa iti petreci toata ziua invatand si obosind: jumatate de zi la scoala, jumatate de zi acasa. Pentru asta exista scoala, ca acolo sa inveti. Acasa este...ACASA. Din pacate, la noi...copiii au un program de angajat full-time, sunt mereu obositi, randamentul scade, pretentiile parintilor cresc...totu lse rezuma la a demonstra prietenilor si colegilor ce copil au ei...!
• foarte multe ore se tin in aer liber, iar interiorul scolilor nu obliga elevul sa stea in banca. Acesta poate sta pe jos, in fotoliu sau acolo unde se simte bine. Cata vreme ora decurge conform planului, nimeni nu vede utilitatea regulilor nefiresti: nu te misti din banca, nu te uiti la colegul, nu scrii cu pixul, nu e bun caietul, etc. Poti scrie pe orice, cu orice culoare, iar colaborarea intre copii este incurajata. Stresul nu exista, presiunea dispare, copilul invata in special la materiile care il intereseaza- si pe care doreste sa le dezvolte in viitor, nimeni nu cauta omul bun la toate;
• nu se dau note. Dupa cum stim deja..notele raman irelevante, multi elevi inteligenti au 5, multi... de o mediocritate jenanta...au 9 sau chiar 10 pe linie;
• Verificarea temelor este facuta sub forma unui atelier interactiv, greselile se corecteaza si se explica, nu se pedepsesc, nu se taxeaza;

Rezultate? O tara cu locuri de munca ofertante, program echilibrat, oameni linsititi, nivel de trai despre care sunt multe de spus. O mentalitate sanatoasa si adulti prolifici, buni in ceea ce fac, liberi in gandire.

Hai, Romania, hai...ca se poate!