Flori, fete, filme sau baieti AKA Amintiri din copilarie

Nu foarte multi dintre voi stiu ca mi-am petrecut peste ani la mare, vara de vara, cate trei luni, de cand luam vacanta si pana reincepeam scoala. Nu-mi placea sa stau la plaja, nici acum nu-mi place, dar stateam in apa si ma balaceam pana cand ieseam fie vanata, fie cu pielea incretita, fie amandoua...

Dar si atunci spuneam"nu, ca nu mi-e frig, mai stau un pic". Strabateam statiunile, mancam hamburger dintr-un loc magic - cu cei mai buni hamburgeri pe care i-am mancat in existenta mea, altfel cu mancarea nu ma omoram prea mult, dar la deserturi eram campioana: tiramisu de la SpringTime,inghetata glazurata, gaufre de liège cu toping de ciocolata alba (astazi nici mirosul nu mai e acelasi, nu mai spun de gust), spirale cu cascaval de la Cuptorul magic...si alte minuni.

Pe plaja, cu exceptia mea, toata lumea primea pungi cu cafea, Pringles, biscuiti sarati si alte dulciuri. Treceau promoterii, iti spuneau"buna" si iti ofereau ceva bun. Pe mine ma ocoleau toti, cred ca eram prea mica, nu ma vedeau, sau nu stiu, Karma. Asa ca am inceput sa le spun eu"buna" - si atunci mai aveam o sansa. Imi raspundeau si-mi ofereau si mie o punguta. Victorie! Daca nu erau produse pentru copii, dar ma incapatanam sa le primesc, totusi, atunci intram direct in fata lor...cu intrebarea" Buna, cat costa"? Iar ei imi spuneau"e gratuit, poftim". Si-mi zambeau.  Eram mica, slaba,neagra, in costume de baie colorate, mereu fashion. Primeam.

Ma intorceam la scoala neagra-tuci. Noroc ca zambeam, altfel...ma pierdeam in noapte.

Aveam o pasiune pentru parcurile de distractie, imi facusem multi prieteni si, in orele in care era inchis, ne impingeam unii pe ceilalti in gargarite, masinute si alte caracatite. Odata, cand aveam vreo 8 ani, am vazut cum bagau oamenii mari cate un banut la aparatele cu pacanele, in parcul de distractii. Pierdeau si plecau. Am studiat mecanismul si, cand s-a terminat randul, am bagat si eu un banut. Si-au inceput sa cada o multime de banuti. I-am pus intr-o punga si am fugit. Aveam impresia ca nu e in regula ceva, dar pe de alta parte era grozav, ii puneam bine in gentuta, cine stie. Evident ca nu-mi lispea nimic, n-aveam nevoie de ei, dar era mai palpitant sa stiu ca i-am castigat eu. Nu m-am mai intors, totusi, la aparatul cu bani.

In receptia hotelului erau stive de vederi gratuite, cu imagini din statiune, iar turistii puteau lua doua-trei pentru a le avea amintirire sau a le expedia acasa, prietenilor si familiilor. Eu luam cate 30-50, de regula din fiecare model, imi umpleam gentuta, mai tarziu ghiozdanelul si, cand nu ma vedea nimeni, incepeam sa ofertez turistii. Atentie, in limba engleza, sa nu para ca sunt de acolo. Nu stiu de ce, dar aveam impresia ca in engleza sunt mai credibila, mai serioasa. Si-i intrebam daca nu cumva doresc sa cumpere o vedere frumoasa, sa o trimita prietenilor. Daca nu aveam starea necesara pentru agent de vanzari, atunci treceam, le spuneam hello si le dadeam vederile gratuit, exact cum vedeam pe plaja ca faceau promoteritele, cu covrigeii.

Imi placea sa ma plimb prin bazar, aveam stive de clestisori, bratari si alte dracovenii. In clasa a IX-a mi-am cumparat cateva super tricouri cu Evanescence, H.I.M si Linkin Park. Eram fericita sa le port numai pe ele, daca s-ar fi putut. Era ingrozitor de cald, oameni ierau in maiouri, pantaloni scurti, iar eu in blugi lungi si tricouri negre, groase, din materiale foarte calitative, sa nu uit. Era, pe atunci, aproape 100 de lei un tricou. Dar suportam caldura  - pentru fericirea de ma putea bucura de ele.

Mai devreme, in copilarie, imi facusem doua prietene din Jupiter, gemene, care vindeau peirsici la piata. Si-mi dadeau mereu piersici gratuite. Mai aveam o prietena, vindea trandafiri. Mie mi-i dadea, cand si cand, gratuit.Surpriza mare a fost ca am revazut-o la 20 de ani,in acelasi loc, in aceeasi statiune, si m-a recunoscut. Mi-a spus ca nu eram schimbata, a stiut imediat ca sunt eu. Se ocupa tot cu florile. Mi-a lasat un trandafir galben.

Ma imprietenisem cu magicianul si imi faceau mereu trucul cu degetul rupt, iar la final imi lua si geanta. Cum facea, cum nu facea, ii reusea de fiecare data. Pe trotuar era mereu cineva cu o bancnota legata cu ata, sa iti lase impresia ca-s bani peirduti, sa te determine sa te apleci dupa ei si, surpriza, sa traga de ata. Eu nu m-am aplecat niciodata, intelesem ca treaba nu e"de-adevarate-lea."

Jucariile de baza erau iribalul, mingea cu tarate si zgarci, laserul si curcubeul ala pe care-l desfasurai dintr-o mana in alta, nu mai stiu cum se numeste. Poate va amintiti voi. Mancam doar la restaurante scumpe, de la Spring Time imi luam doar tiramisu, din cand in cand. Stiam ca Spring Time e locul care se inchide pentru ca imbolnaveste oamenii, iar vara urmatoare se redeschide..pentru noi victime necunoscatoare. Cand veneam de la plaja...ma opream la piscina. Tot in apa stateam. Ma jucam flori, fete, filme sau baieti. Eram buna la filme. Aveam adidasi cu luminite si codite ca Irina de la Asia, prinse cu bilute colorate. Spray cu portocale si aroma de coca-cola, luciu cu sclipici si stelute de lipit la coltul ochiului.

Aveam multa bucurie, nu prea faceam teme de vacanta, eram icoana anilor 90, voiosi, colorati si experentiali. Aveam multa energie. Inca am. Nu s-au schimbat multe la mine. Poate doar vremurile si gustul dulciurilor.