M.I.R.C, sms-uri, beep-uri, popcorn si alte maruntisuri
Va mai aduceti aminte de MIRC? Inainte sa fi vazut acasa cum arata un calculator, sa am internet sau sa stiu ce inseamna messenger, petreceam timp in Internet Cafe, faceam quiz-uri, ma jucam Harry Potter si stateam pe MIRC.
Generatia anilor 90 trebuie sa stie despre ce vorbesc. Plateam 1,60 -2 lei si stateam o jumatate de ora pe MIRC. Cine avea mai multi bani...statea o ora. Intrai pe canale, cunosteai tot felul de adolescenti cu pasiuni comune, vorbeati despre muzica, filme, fime - si cand era mai faina conversatia...incepea computerul numaratoarea inversa 30-29-28...0. Si se inchidea. Ti se terminase timpul. Doamne, cat farmec avea treaba asta, bateai drumul pana in miezul orasului doar ca sa stai jumatate de ora pe MIRC sau sa te joci. In clasa a 9-a si a 10-a eram mereu la internet cafe. Imi facusem cativa prieteni din tara si din strainatate, schimbasem adresele de acasa si incepusem sa corespondam prin scrisori. Ne-am scris cativa ani buni, ne trimiteam decupaje, postere, era fantastic. Uneori mergeam singura, alteori cu cateva prietene. Ne luam cate jumatate de ora, dar parea o vesnicie, aveam multe sa ne spunem in jumatate de ora ; poate si timpul trecea altfel, poate si noi il percepeam altfel.
Ne intalneam la mine acasa, ne machiam ochii cu mult negru, ne faceam unghiile negre, schimbam haine, ne incarcam CD playerele si plecam in oras. Mergeam la MIRC, stateam jumatate de ora, apoi ne cumparam hamburgeri, revistele BRAVO, CoolGirl si Popcorn, si mergeam in parc sa cantam. Scriam poezii, compuneam versuri pentru melodii, citeam reviste, faceam schimb de postere, in unele seri mergeam la concerte rock in Club Live.
Din alocatie ne cumparam reviste multe, carti si casete. Lunar. De restul..mergeam la cofetarie, mancam eclere si beam Timbark. Cu Alexandra..bateam orasul in lung si-n lat, cantam, ne machiam, ne coafam, scriam scenarii pentru filme de scurt metraj si aveam un caiet studentesc - in care comunicam cand nu ne vedem; ea scria tot ce se petrecea, iar apoi, cand ne vedeam, caietul trecea la mine - si statea vreo doua-trei zile. Cand s-a umplut cu tampenii..l-am ingropat pe bulevard. In plimbarile noastre pe-nserat, in drum spre casa..ma invata marcile de masini. Jumatate de drum. Iar cealalta jumatate ma verifica. Eu o invatam retete de potiuni magice din Harry Potter.
Serile de marti ne intalneam la mine, mancam fursecuri, beam Fanta si ne uitam la TVR2, la RockChart. Asteptam sa vedem pe ce loc a ajuns H.I.M. Uneori..dormea la mine. Sau eu la ea, atunci eram foarte creative, dar dupa 12, cand ne culcam, una dormea intotdeauna pe jos. De obicei...ea. Pentru ca tragea toata plapuma si o trezeam ( din 5 in 5 minute) sa-i spun sa-mi lase si mie plapuma.
In clasa a 9-a, cand ne-am intalnit sa scriem impreuna o poveste, am mancat o gheata de ciocolata. O gheata imensa de ciocolata - in numai o ora si jumatate. Ne-a fost rau exact 7 zile. Nu vorbeam despre altii, aveam o multime de alte activitati despre care sa vorbim, eram mereu pline de idei, n-aveam timp de barfa. Ne mai barfeam reciproc si impreuna, cateodata, cand ne aminteam cum nu am reusit sa ne suportam in prima zi cand ne-am cunsocut. Ea era ingamfata, se lauda cu haine scumpe, iar eu eram prea slabanoaga si directa -si i-am spus ca arata ca dracu in pantalonii de piele,ca e mica si grasa. M-a amenintat cu bataia, eu am amenintat-o cu politia. Abia pe drum am descoperit ca eram vecine - si ca nu eram asa imposibile: nici ea, nici eu. Si ne-am imprietenit.
Apoi...CD-uri, muzica, poezii, activitati si pasiuni comune. Era mai interesant sa colaboram decat sa ne certam. La MIRC s-a stricat treaba, categoriile erau tot mai putine, cu tot mai putini useri, nu prea mai aveai despre ce vorbi, s-a trecut pe messenger. Stateam pe la ea, avea calculator si ascultam Nightwish. Ne imprumutam casete, ne dadeam beep-uri si sms-uri, doar o data pe luna, cand intra oferta cu 10 minute gratuite si 25 de sms-uri. Cand ramaneam fara credit... sunam la numere necunoscute. Inchideam inainte sa raspunda, ca sa ne sune ei inapoi, apoi le raspundeam si ii tineam de vorba cat de mult puteam - astfel incat sa ne faca minute gratuite. Mai prindeam telefoane cu abonament si ne transferam credit de la altii, alocatia era prea putina pentru cate aveam noi de vorbit. Doar hello, cmf, bine, tu? ne luau cate 8 sms-uri. Practic, in trei zile ramaneam fara oferta.
Noroc ca eram vecine, era simplu, dar farmecul extra-comunicarii consta in sms-urile alea gratuite.
Se spune ca atunci cand se strica o prietenie...nu e nimeni de vina, pur si simplu o persoana a evoluat, iar cealalta a ramas in urma, psihologic vorbind. Noi suntem inca aici, dupa 17 ani, cu MIRC, cu casete, cd-uri, caiete, mai mult Zen, povesti si idei multe. E extraordinar. HashTag friendship.
Ne intalneam la mine acasa, ne machiam ochii cu mult negru, ne faceam unghiile negre, schimbam haine, ne incarcam CD playerele si plecam in oras. Mergeam la MIRC, stateam jumatate de ora, apoi ne cumparam hamburgeri, revistele BRAVO, CoolGirl si Popcorn, si mergeam in parc sa cantam. Scriam poezii, compuneam versuri pentru melodii, citeam reviste, faceam schimb de postere, in unele seri mergeam la concerte rock in Club Live.
Din alocatie ne cumparam reviste multe, carti si casete. Lunar. De restul..mergeam la cofetarie, mancam eclere si beam Timbark. Cu Alexandra..bateam orasul in lung si-n lat, cantam, ne machiam, ne coafam, scriam scenarii pentru filme de scurt metraj si aveam un caiet studentesc - in care comunicam cand nu ne vedem; ea scria tot ce se petrecea, iar apoi, cand ne vedeam, caietul trecea la mine - si statea vreo doua-trei zile. Cand s-a umplut cu tampenii..l-am ingropat pe bulevard. In plimbarile noastre pe-nserat, in drum spre casa..ma invata marcile de masini. Jumatate de drum. Iar cealalta jumatate ma verifica. Eu o invatam retete de potiuni magice din Harry Potter.
Serile de marti ne intalneam la mine, mancam fursecuri, beam Fanta si ne uitam la TVR2, la RockChart. Asteptam sa vedem pe ce loc a ajuns H.I.M. Uneori..dormea la mine. Sau eu la ea, atunci eram foarte creative, dar dupa 12, cand ne culcam, una dormea intotdeauna pe jos. De obicei...ea. Pentru ca tragea toata plapuma si o trezeam ( din 5 in 5 minute) sa-i spun sa-mi lase si mie plapuma.
In clasa a 9-a, cand ne-am intalnit sa scriem impreuna o poveste, am mancat o gheata de ciocolata. O gheata imensa de ciocolata - in numai o ora si jumatate. Ne-a fost rau exact 7 zile. Nu vorbeam despre altii, aveam o multime de alte activitati despre care sa vorbim, eram mereu pline de idei, n-aveam timp de barfa. Ne mai barfeam reciproc si impreuna, cateodata, cand ne aminteam cum nu am reusit sa ne suportam in prima zi cand ne-am cunsocut. Ea era ingamfata, se lauda cu haine scumpe, iar eu eram prea slabanoaga si directa -si i-am spus ca arata ca dracu in pantalonii de piele,ca e mica si grasa. M-a amenintat cu bataia, eu am amenintat-o cu politia. Abia pe drum am descoperit ca eram vecine - si ca nu eram asa imposibile: nici ea, nici eu. Si ne-am imprietenit.
Apoi...CD-uri, muzica, poezii, activitati si pasiuni comune. Era mai interesant sa colaboram decat sa ne certam. La MIRC s-a stricat treaba, categoriile erau tot mai putine, cu tot mai putini useri, nu prea mai aveai despre ce vorbi, s-a trecut pe messenger. Stateam pe la ea, avea calculator si ascultam Nightwish. Ne imprumutam casete, ne dadeam beep-uri si sms-uri, doar o data pe luna, cand intra oferta cu 10 minute gratuite si 25 de sms-uri. Cand ramaneam fara credit... sunam la numere necunoscute. Inchideam inainte sa raspunda, ca sa ne sune ei inapoi, apoi le raspundeam si ii tineam de vorba cat de mult puteam - astfel incat sa ne faca minute gratuite. Mai prindeam telefoane cu abonament si ne transferam credit de la altii, alocatia era prea putina pentru cate aveam noi de vorbit. Doar hello, cmf, bine, tu? ne luau cate 8 sms-uri. Practic, in trei zile ramaneam fara oferta.
Noroc ca eram vecine, era simplu, dar farmecul extra-comunicarii consta in sms-urile alea gratuite.
Se spune ca atunci cand se strica o prietenie...nu e nimeni de vina, pur si simplu o persoana a evoluat, iar cealalta a ramas in urma, psihologic vorbind. Noi suntem inca aici, dupa 17 ani, cu MIRC, cu casete, cd-uri, caiete, mai mult Zen, povesti si idei multe. E extraordinar. HashTag friendship.
Comentarii
Trimiteți un comentariu