5 motive pentru care scriu

In 2011, cand am terminat televiziunea, mi-am dat seama ca niciodata, dar niciodata, nu o sa vreau si nu o sa pot sa ma invart zilnic intr-un astfel de mediu. Discutiile de baza in televiziune erau marunte si frustrante:

• ce dieta mai tinem, fetelor?
• ce operatii estetice si-a facut X-uleasca
• cu cine mai iese Y
• cine are imitatii de Prada - si cine originalele
• cine se imbraca ieftin, cine se imbraca scump
• pe cine trebuie sa sapi ca sa ajungi nu stiu unde
• cu cine a inselat Z pe W
• cine are ochii mari si buzele mici
• cui ii trebuie putin botox 
• care s-a casatorit cu cine - pentru bani
• toti barbatii insala
• trebuie sa fii mereu in concurenta cu prietenele tale, sa fii cea mai buna, cea mai bogata, cea mai frumoasa

O multime de alte subiecte, nici nu-mi mai amintesc exact. Imi amintesc, in schimb, atmosfera superficiala, ieftina,de o mediocritate indescriptibila. Imi amintesc, fara sa dau nume, de personaje mondene...care nu stiau sa scrie pe tabla, la cursuri, care nu aveau nici macar un strop de jena, radeau si sustineau ca ele au scoala vietii, imi amintesc de mocirla. Amintiri frumoase nu prea am. Cu exceptia punctului de plecare catre editorial.

De scris..am scris tot felul de lucruri - inca din copilarie, dar niciodata nu am scris articole, advertoriale, nu am luat contact cu publicitatea. Pana in 2011...cand, fiind pusa in fata faptului implinit, am spus un NU fara regrete unui post de prezentatoare intr-o emisiune sportiva si am fugit din televiziune... mancand pamantul. Asa ca latura de editorial era singura in care ma regaseam si in care aveam ocazia sa intalnesc si altfel de oameni. Si m-am indreptat catre scris. Am facut mult voluntariat, am trecut prin multe locuri, am colaborat cu cateva reviste online pentru femei, mame, copii, parenting, educatie, moda, stil, beauty am trecut prin doua agentii de publicitate, am facut cateva reclame. Mi-am gasit locul, in final, apoi am mai pastrat o serie de colaborari, toate merg bine de atunci.

Un an mai tarziu, cand am terminat si actoria, am redus din colaborari si mi-am reformatat programul. Toate s-au aranjat si au intrat intr-o oarecare armonie. Ofertele de a lucra pentru reviste jenante, click, can-can, iar mai tarziu pentru Spy News..nu au incetat. Si, desi financiar ele erau foarte tentante, mi-am reamintit ca in banii aia intra si stagnarea, plafonarea si discutiile despre botox, chilotei si combinatii intre vedete. Si am reusit sa ma tin tare, sa imi vad de drum si sa scriu despre lucruri care aduc un plus in vietile oamenilor.

5 motive pentru care scriu

1. Scriu pentru ca am (aproape) mereu idei. Le scriu in agende, in telefon, pe servetele, important e sa nu le pierd. Nu le exploatez pe toate, nu intotdeana sunt dezvoltate, nu toate ma mai inspira cand ajung la calcualtor, dar eu le notez. Si scriu pentru ca am idei, pentru ca imi place, pur si simplu, sa scriu, pentru ca, la un moment dat, cand am decis sa incep sa le scot din casa si sa le lansez in online..lumea a reactionat bine. Am inceput sa fac voluntariat, mi s-au contabilizat accesarile, s-a constat ca materialele ajung unde trebuie si...am mers mai departe. Scriu..pentru ca am idei si imi place sa le imparatsesc cu lumea.
2. Scriu pentru ca invat permanent ceva nou. Am trecut prin mai multe domenii si, desi fac acelasi lucru, scriu, mereu apare ceva nou. O tema, un subiect, un domeniu, o provocare, ceva despre care habar nu aveam, ceva care ma obliga sa cietsc in engleza, sa invat mai bine, sa traduc, sa descopar, sa cercetez, sa pot oferi, la final, o informatie scurta, la obiect si de ajutor. Si, de doi ani, de cand scriu in domeniul medical, am avut satisfactia de a fi ajutat oamenii sa isi gaseasca solutii la problemele lor, medici buni si solutii alternative, iar eu sa imi imbunatatesc constant informatiile in domeniu.
3. Scriu pentru ca simt ca pot sa ofer - fara sa para ca astept ceva in schimb. Pentru ca pot oferi o informatie care conteaza, alteori doar o informatie amuzanta, uneori pentru ca reusesc sa ofer speranta oamenilor, iar atunci simt ca am facut cu adevarat ceva care conteaza. Si pentru ca am observat, de cand ma tot invart in domeniu, ca oamenii sunt mai dispusi sa stea in fata unui calculator\telefon si sa citeasca informatiile astea, decat sa poarte o conversatie pe baza aceluiasi subiect, fata in fata. Cartile pentru copii, in special cele de dezvoltare personala, au ajutat o multime de copii cu probleme. Atunci simti ca munca ta conteaza. Si scrii.
4. Scriu pentru ca ma relaxeaza. Imi place sa ascult muzica, sa beau un ceai, sa mananc o prajitura, sa ma uti la oameni si sa-mi gasesc inspiratia, iar apoi sa scriu. Ma relaxez si cand fac curat, dar nu la fel de mult. 
5.  Scriu pentru ca oameni din toate colturile imi spun ca vor sa ma citeasca. Pentru ca imi distribuie materialele, pentru ca ma motiveaza sa mai scriu, pentru ca ma intalnesc cu informatii pe care multi nu le detin, dar au nevoie de ele, si atunci cred ca sunt datoare moral, Universului, sa ofer mai departe. Nu pot sa tin o informatie care conteaza... doar pentru mine. Si la mine au ajuns informatii pretioase, la un moment dat. Daca persoanele respective le tineau doar pentru ele..probabil ca nu as mai fi unde sunt astazi. In plus, de multe informatii depinde viata unui om. Trebuie dat mai departe! Scriu...pentru ca imi place schimbul de informatie si cunoastere.

Sunt si cazuri in care nu imi place sa scriu: nu-mi plac subiectele, nu intotdeauna mi le aleg eu, evident, nu am inspiratie, nu am rabdare, nu cred in ce trebuie sa scriu. Dar sunt cazuri rare. Atlfel..nu implineam 7 ani de cand tot scriu. Viata e frumoasa cand faci ce iti place. Si asta e datoria noastra, ca oameni ,sa facem ce ne place, sa ne exploatam darurile din nastere, sa le oferim mai departe, sa facem totul cu pasiune. Atunci apare si reusita. Si sa fim fericiti. Nu perfecti.